Cum ajungi la mesajele corpului?

Au trecut deja mulți ani, vreo 7, de când sunt pasionată de legătura minte-corp-emoții.

Citesc cărți și cercetări, testez, sunt curioasă, ascult experiențele oamenilor, ale specialiștilor, mă uit în practica mea personală și profesională. Chiar iau parte, în grupul de suport, la o cercetare cu privire la bolile autoimune și cauzele emoționale.

Am Marele dicționar al bolilor al lui Martel, cunosc și despre Noua Medicină Germanică al lui Hamer, cunosc și beneficiile plantelor dar și a medicinei și a neuroștiințelor. Dar trec prin filtrul meu și las un pic informațiile să se așeze atunci când sunt în căutare de răspunsuri.

Și după toate acestea pot spune că nu există rețete. Nu există o corelație exactă între o afecțiune și o emoție. Ex: TE DOARE CAPUL PENTRU CĂ.

Degeaba te dai cu un ulei esențial sau iei nu știu ce medicament, te duci la câteva ședințe de terapie, citești o carte de dezvoltare personală dacă nu îți dai timp, răbdare și nu te uiți cu sinceritate la tine, la interiorul tău unic.

Durerea de cap va reveni și te va trage de mânecă ca să te ajute să te vezi cu adevărat.

Toate răspunsurile somatizărilor se află în interiorul psihicului/emoționalului nostru.

În funcție de cum s-a structurat creierul nostru, corpul are un răspuns.

De fapt totul se întâmplă simultan, e ca o făbricuță, pornești cu un buton un anumit sistem.

Dacă ar există o rețetă ar fi să găsim răspunsul la întrebarea: CINE SUNT EU CU ADEVĂRAT ȘI CE S-A ÎNTÂMPLAT CU MINE DE AM LUAT DECIZIA SĂ MĂ RUP DE MINE?

Dacă revenim la provocarea:

MĂ DOARE CAPUL, care sunt cauzele emoționale? Este important de observat ce se întâmplă cu tine pe toate nivelele.

Ce s-a întâmplat concret?

Ce gânduri îmi vin despre ce s-a întâmplat?

Ce emoții simt?

Ce corelații fac? (În mod spontan, nu din cărți)

Cu ce seamănă toată experiență asta? (Prezentul poate acționa ca un trigger și poate deschide oportunități de a te uita la trecut, la copilărie; Altfel chiar dacă rezolvi o situație din prezent ea va mai ieși la iveală cu alte persoane.)

Cazuri: Durere de cap

Clientul 1

În urmă introspecției a ajuns la concluzia că nu bea suficientă apă. Dacă ne opream aici puteam spune că durerea de cap avea o cauza biologică – lipsa hidratarii. Ceea ce nu ar fi fost eronat dar ar fi fost insuficient.

Cum ajungi să nu bei suficientă apă?

Cum ajungi să nu simți setea?

Cum ajungi să te deconectezi atât de tale de nevoile de bază?

Concluzia: “lucrez mult, nu am timp, dacă nu simt sete nici nu cred că am nevoie de apă”

Traducere: nu consider că nevoile mele sunt importante, că eu sunt important, ceilalți sunt mai importanți; nu îmi dau prioritate, nu am grijă de mine; a trebuit să blochez contactul cu nevoile mele, să renunț la mine că să păstrez relația cu ceilalți.

Sursa: din copilărie; și aici începe frumoasă călătorie spre EU-l autentic

Clientul 2

“Mă doare capul când mă enervez.

Îmi crește tensiunea, de aici durerea de cap. Deci nu mai trebuie să mă enervez.”

Enervarea are legătură cu furia, furia se activează în anumite situații:

• când ești în pericol, te ajută să te aperi
• când vrei să pui o limita, te ajută să spui stop sau nu
• practic e un indicator că ceva nu îți convine și e nevoie să faci ceva în legătură cu asta

Clientul atunci când se înfuria, nu făcea nimic, Scopul furiei nu era atins, acela de a pune limite.

Furia activează în corp adrenalină, cortizolul, ne crește tensiunea ; ea ne ajută să acționăm. Pe termen scurt e benefic dar pe termen lung este nociv.

Practic, clientul era ca o oală sub presiune.

Tensiunea nu era eliberată pentru că el ținea furia în interiorul lui.

Ce anume te-a înfuriat?

Cum de alegi să nu comunici?

Care sunt gândurile și emoțiile care se activează atunci când te gândești să confrunți situația?

Cu ce seamănă această experiență?

Cu cine seamănă această persoană, cu acest tip de energie?

Și de aici a început din nou călătoria spre EU-l autentic. Spre experiențele din copilărie și de la școală, experiențe care l-au învățat că nu are dreptul să se înfurie, că ceilalți știu mai bine ce e de făcut, că și dacă discuta lucrurile rămân la fel și se ajunge la ceartă deci la ruperea relației.

———

Copilul renunță la el și la nevoile lui pentru că trebuie să păstreze relația cu cei care îl cresc. Și așa ajunge să se rupă de el.

Doar că drumul până acolo este diferit de la caz la caz, despachetarea emoțională și ritmul fiecăruia este diferit.

Scopul nu este de a învinovăți persoanele care ne-au crescut, ci de a înțelege cum și de ce ne-am structurat într-un anumit fel. Să dăm voie emoțiilor încapsulate să iasă și să ne dăm voie să fim sănătoși. Să găsim alte tipuri de răspunsuri, cum putem face diferit într-un mod în care nici să nu rănim dar nici să ne lăsăm răniți.
Și când spun să te uiți în copilărie spun să îți dai voie să te conectezi cu amintiri, senzații, emoții, gânduri din perioada aceea. Să le lași, astăzi, să iasă, pentru a le putea transforma în ceva benefic.

Deci nu există rețete dar există întrebări bune pe care ți le poți adresa. Doar dă-ți timp, voie, sinceritate, răbdare, grijă și compasiune.

Wow, ce de cadouri 🙂 de la tine către tine.

Gabriela Gall

Psihoterapeut

Dansulcaterapie.ro